Cum ar trebui sa se vada cind dati click aici
vineri, decembrie 21, 2007
Poze si nu numai
OK, s-au cam adunat multe spus/postat. Pozele excursiei parintilor nostri le puteti vedea aici. Va puteti plimba si voi pe Tamisa aici(probabil ca folosind internet explorer va merge cel mai bine, cautati butonul Bird's Eye si apoi click pe poza, schimbati perspectiva folosind sagetile, zoom etc) Poza mea favorita (explica de ce negocierile de la Annapolis au mers asa de bine)
Primul editorial despre Romania pe care l-am citit in Economist e mai jos sau aici.
A dissertation on Romanian pork
Sometimes it is better not to apply the full rigour of European rules
THERE are two reasons why Romanian farmers face an anxious first Christmas in the European Union. One involves a lot of money; the other how to kill pigs. Revealingly, the biggest grumbling is about the pigs.
But first the money. The European Commission is threatening to hold back some €180m ($260m) in farm and rural-aid payments if the Romanian authorities miss a mid-December deadline for setting up anti-fraud controls. So far, ordinary Romanians are not up in arms about this. It helps that most commentators blame the government for the fiasco.
The second threat is more explosive. It involves persistent suggestions that the EU's animal-welfare rules may stop Romanians from slaughtering pigs for Christmas in their backyards. This tradition survived even the dark, kill-joy years of communism. As their first Euro-Christmas approaches, Romanian officials are expressing hopes that the feared Brussels crackdown will not happen. They have warned the commission that messing around with Christmas would be the quickest way to poison Romanians' rather perky attitude to the EU.
The message seems to have been heard: the signs are that Brussels will turn a blind eye to festive law-breaking on a massive scale. In the words of one EU official, “I can hardly foresee infringement procedures against traditional Romanian farmers on this front.” There are so many problems that are “more pressing”, he adds, starting with payment controls to ensure that farm subsidies get into the right hands.
The problem over pigs is simple. Since it joined the EU on January 1st 2007, Romania has been bound by a directive on animal welfare that allows pigs, goats and sheep to be killed at home for personal consumption only if they are stunned with a special device before their throats are cut. That is not going to happen in most backyards. There are some 4.5m farms and smallholdings in Romania. Astonishingly, this country of 22m people has almost a third of all the farm holdings in the EU. Many are run as subsistence farms, with a cow or two, plus horses for ploughing and transport. (The village scenes in “Borat” were filmed not in Kazakhstan but in Romania.)
As the EU expands, its rules have to be applied in situations never imagined when directives were first drafted. Most rich Europeans never meet a pig. But Romanian veterinary chiefs expect as many as 1.5m pigs to be slaughtered in backyards this Christmas. In theory, stunning those pigs is now obligatory. In practice, the government has only just started discussing how it could be achieved. There are doubts about the method most commonly used in abattoirs, involving a powerful electric shock. Use electrodes in a yard covered with wet snow, and everyone watching risks a shock of their own, explains an official. “And we have a lot of snow in a Romanian winter.” Guns firing captive bolts are now the favoured area for research.
During talks in Brussels last year, the Romanians asked if Christmas pig-killing might enjoy the exemption given to Muslim and Jewish butchers. The commission said no. The directive offers an exemption only for “religious rites”, and Romanian practices are deemed traditional, not ritual. This distinction causes mild offence. Officials in Bucharest say that Christmas pigs are killed around the feast of St Ignatius, on December 20th. They may be sprinkled with holy water. Adults watching the slaughter will traditionally be fasting, and will not eat the festive dishes derived from the pig (jellied bits of head, pork cabbage rolls with polenta, blood sausages and so on) until Christmas Eve. Some village schools give pupils the day off for the pig killing, and children are fed singed bits of skin to cheer them up. “The children will cry for the pig, because it has been their friend for a year,” admits Niculae Lazar, a government vet. But backyard pigs lead better lives than industrial farm animals, he adds.
Over time, the trend is clearly towards more professional pig killing. City-dwellers visiting grandparents in the country are more squeamish than their country cousins, and they also worry about trichinosis, a nasty parasitic disease that can infect backyard pigs. One idea is to see if vets hired to carry out trichinosis tests might throw in pig-stunning free. But this would take time. “We are trying to find a balance between our traditions and our European obligations,” explains Radu Roatis, Romania's veterinary boss.
Modernise with care
Membership of the EU will not be plain sailing for Romanian farmers. The club remains sternly inflexible in many areas. As soon as farm produce is sold commercially, the full panoply of food-safety and hygiene rules apply, even for cheese that never leaves the village. Eurocrats say such toughness is needed to maintain public support for enlargement in countries of longer-standing membership. In ultra-sanitary corners of Europe, consumers are fussy about what they eat and feed their children. Heeding the fears of such people is part of the price of admitting countries such as Romania to the single market.
On the edge of Bucharest, in the scruffy village of Jilava, Dumitru Dumitrescu has little time for the EU's animal-welfare rules. With or without stunning, the death of a pig “goes pretty quick”, he says, as he shows off the sow he is fattening up for Christmas. But the 78-year-old is all for other rules on food safety. “Romanian peasants use too many pesticides. It's not controlled properly, so it gets into the milk.”
In other words, Romanians are consumers too. That makes them potential allies. When it comes to catching up with European norms, the list of Romania's gaps is long and serious. Public support will be needed to tackle many of these: from rampant corruption to border-hopping diseases such as bird flu. If Eurocrats can keep that support by leaving Christmas traditions alone, that should not make anyone else anxious.
Primul editorial despre Romania pe care l-am citit in Economist e mai jos sau aici.
A dissertation on Romanian pork
Sometimes it is better not to apply the full rigour of European rules
THERE are two reasons why Romanian farmers face an anxious first Christmas in the European Union. One involves a lot of money; the other how to kill pigs. Revealingly, the biggest grumbling is about the pigs.
But first the money. The European Commission is threatening to hold back some €180m ($260m) in farm and rural-aid payments if the Romanian authorities miss a mid-December deadline for setting up anti-fraud controls. So far, ordinary Romanians are not up in arms about this. It helps that most commentators blame the government for the fiasco.
The second threat is more explosive. It involves persistent suggestions that the EU's animal-welfare rules may stop Romanians from slaughtering pigs for Christmas in their backyards. This tradition survived even the dark, kill-joy years of communism. As their first Euro-Christmas approaches, Romanian officials are expressing hopes that the feared Brussels crackdown will not happen. They have warned the commission that messing around with Christmas would be the quickest way to poison Romanians' rather perky attitude to the EU.
The message seems to have been heard: the signs are that Brussels will turn a blind eye to festive law-breaking on a massive scale. In the words of one EU official, “I can hardly foresee infringement procedures against traditional Romanian farmers on this front.” There are so many problems that are “more pressing”, he adds, starting with payment controls to ensure that farm subsidies get into the right hands.
The problem over pigs is simple. Since it joined the EU on January 1st 2007, Romania has been bound by a directive on animal welfare that allows pigs, goats and sheep to be killed at home for personal consumption only if they are stunned with a special device before their throats are cut. That is not going to happen in most backyards. There are some 4.5m farms and smallholdings in Romania. Astonishingly, this country of 22m people has almost a third of all the farm holdings in the EU. Many are run as subsistence farms, with a cow or two, plus horses for ploughing and transport. (The village scenes in “Borat” were filmed not in Kazakhstan but in Romania.)
As the EU expands, its rules have to be applied in situations never imagined when directives were first drafted. Most rich Europeans never meet a pig. But Romanian veterinary chiefs expect as many as 1.5m pigs to be slaughtered in backyards this Christmas. In theory, stunning those pigs is now obligatory. In practice, the government has only just started discussing how it could be achieved. There are doubts about the method most commonly used in abattoirs, involving a powerful electric shock. Use electrodes in a yard covered with wet snow, and everyone watching risks a shock of their own, explains an official. “And we have a lot of snow in a Romanian winter.” Guns firing captive bolts are now the favoured area for research.
During talks in Brussels last year, the Romanians asked if Christmas pig-killing might enjoy the exemption given to Muslim and Jewish butchers. The commission said no. The directive offers an exemption only for “religious rites”, and Romanian practices are deemed traditional, not ritual. This distinction causes mild offence. Officials in Bucharest say that Christmas pigs are killed around the feast of St Ignatius, on December 20th. They may be sprinkled with holy water. Adults watching the slaughter will traditionally be fasting, and will not eat the festive dishes derived from the pig (jellied bits of head, pork cabbage rolls with polenta, blood sausages and so on) until Christmas Eve. Some village schools give pupils the day off for the pig killing, and children are fed singed bits of skin to cheer them up. “The children will cry for the pig, because it has been their friend for a year,” admits Niculae Lazar, a government vet. But backyard pigs lead better lives than industrial farm animals, he adds.
Over time, the trend is clearly towards more professional pig killing. City-dwellers visiting grandparents in the country are more squeamish than their country cousins, and they also worry about trichinosis, a nasty parasitic disease that can infect backyard pigs. One idea is to see if vets hired to carry out trichinosis tests might throw in pig-stunning free. But this would take time. “We are trying to find a balance between our traditions and our European obligations,” explains Radu Roatis, Romania's veterinary boss.
Modernise with care
Membership of the EU will not be plain sailing for Romanian farmers. The club remains sternly inflexible in many areas. As soon as farm produce is sold commercially, the full panoply of food-safety and hygiene rules apply, even for cheese that never leaves the village. Eurocrats say such toughness is needed to maintain public support for enlargement in countries of longer-standing membership. In ultra-sanitary corners of Europe, consumers are fussy about what they eat and feed their children. Heeding the fears of such people is part of the price of admitting countries such as Romania to the single market.
On the edge of Bucharest, in the scruffy village of Jilava, Dumitru Dumitrescu has little time for the EU's animal-welfare rules. With or without stunning, the death of a pig “goes pretty quick”, he says, as he shows off the sow he is fattening up for Christmas. But the 78-year-old is all for other rules on food safety. “Romanian peasants use too many pesticides. It's not controlled properly, so it gets into the milk.”
In other words, Romanians are consumers too. That makes them potential allies. When it comes to catching up with European norms, the list of Romania's gaps is long and serious. Public support will be needed to tackle many of these: from rampant corruption to border-hopping diseases such as bird flu. If Eurocrats can keep that support by leaving Christmas traditions alone, that should not make anyone else anxious.
miercuri, decembrie 05, 2007
De 2 Decembrie
via Gandul
Românica euronată
de Cristian Tudor POPESCU
Obiectivele camerelor TV, bulucite în jurul proaspătului eliberat, căutau ieri să ofere publicului un răspuns la întrebarea: Cum arată şi ce gândeşte Miron Cozma la ieşirea din puşcărie? E de înţeles, dar cred că ar fi trebuit la un moment dat ca obiectivele ziselor aparate de filmat să se întoarcă simultan la 180° încercând să răspundă şi la întrebarea: Cum arată şi ce gândeşte România 2007 faţă de România 1999, când a fost băgat Cozma la răcoare?
După părerea mea, România de azi, România euronată, se potriveşte mai bine cu Miron Cozma decât în urmă cu 9 ani. Pe atunci, România, căreia nu i se spunea şi Românica, era încă o doamnă. Avea riduri, avea cicatrice, nu era un sex simbol, dar nu acoperea toate acestea cu sulimanurile multicolore, strălucitoare şi slinoase ale prezentului.
Nu râdea nervos, mecanic, ca o apucată, nu se isteriza din te miri ce, nu simţea nevoia să plângă ca şi cum ar urina. Nu se uda toată în faţa vreunui fante care o vrăjea cu un glas de buhai şi cu texte de muzică uşoară. Încă mai trăia cu amintirea luptei duse pentru ea de doi supergrei ai ideologiei şi convingerilor, complet lipsiţi de simţul băşcăliei, Ion Iliescu şi Corneliu Coposu, luptă câştigată de ultimul după moarte, prin forţa gândului desprins de trup. România anului 1999 nu era mai bogată, nici mai deşteaptă, nici mai puternică şi nici mai frumoasă decât cea de astăzi – era mai serioasă. Nu era Românica.
Aceea era România cu ceva ştaif care l-a trimis după gratii pe Miron Cozma, anarhistul antistatal costumat în lider sindical bântuit de vise totalitare. Azi trăim în Românica euronată şi dezinhibată, care va şti să convieţuiască altfel cu d. Cozma. Care d. Cozma s-a schimbat şi el. Din Rahova a ieşit un actor popular hotărât să-şi convertească trecutul în capital de imagine. Printre primele declaraţii: „Am fost la puşcărie şi n-am văzut pe acolo nici un politician corupt!” Scurt, simplu, brutal, penetrant. Şi pe deasupra şi adevărat. Pasul doi: „România e cea mai coruptă ţară din Europa!”, care se traduce aşa: dacă l-aţi închis atâţia ani pe Cozma, inamicul public numărul 1, s-a luminat ţara? Uite că nu, dimpotrivă, România a corupt-o în fericire fără mine.
D. Cozma nu va face carieră de lider de opinie doar dacă nu vrea sau e băgat din nou la zdup. Într-o ţară în care până ieri d. Gigi Becali era al doilea om în stat în materie de credibilitate, în care personajul emblematic al stângii bucureştene a ajuns d. Marian Vanghelie, în care campionul vocii liberale e d. Ludovic Orban, iar d. C.V. Tudor e departe de a-şi fi încheiat reprezentaţia pe prima scenă a ţării, în fine, în ţara în care Elodia nici vie, nici moartă, bate orice politician, d. Miron Cozma poate oricând s-o concureze pe Elodia.
Toate personajele politice sus-menţionate n-au story şi nici faţă. Povestea vieţii lui Cozma e uşor eroizabilă, dramatizabilă, jurnalul său de puşcărie cu motto nietzschean – „Tot ce nu te distruge, te face mai puternic”, corespondenţa cu iubita brunetă se pot serializa senzaţional la OTV. Figura lui e matrixabilă, ceghevarică, dă bine stilizată pe tricouri şi în insigne.
La intersecţia dintre anticorupţie, naţionalism şi primitivism, unde Becali şi C.V. Tudor gâfâie, Miron Cozma poate aduce un suflu proaspăt. Şi dacă cineva se teme că ar putea urca pe firmamentul politicii un om care a pus în joc în chip iresponsabil şi criminal imaginea şi soarta României, să-şi aducă aminte că actualul preşedinte a ajuns ce este jucând-o şi el pe numita România la ruleta ucraineană când a interpretat cu sânge rece sceneta fraudării electronice a alegerilor şi a cerut arestări imediate.
Caragiale ne recomanda nouă, concetăţenilor săi, foşti şi viitori, să ne purtăm cu ţara cum ne-am purta cu o mamă vârstnică, nu să-i gâdilăm sensibilităţile josnice ca unei cocote bătrâne. În ultimii ani înţeleg şi simt tot mai exact de ce s-a dus Caragiale să moară departe de România
Românica euronată
de Cristian Tudor POPESCU
Obiectivele camerelor TV, bulucite în jurul proaspătului eliberat, căutau ieri să ofere publicului un răspuns la întrebarea: Cum arată şi ce gândeşte Miron Cozma la ieşirea din puşcărie? E de înţeles, dar cred că ar fi trebuit la un moment dat ca obiectivele ziselor aparate de filmat să se întoarcă simultan la 180° încercând să răspundă şi la întrebarea: Cum arată şi ce gândeşte România 2007 faţă de România 1999, când a fost băgat Cozma la răcoare?
După părerea mea, România de azi, România euronată, se potriveşte mai bine cu Miron Cozma decât în urmă cu 9 ani. Pe atunci, România, căreia nu i se spunea şi Românica, era încă o doamnă. Avea riduri, avea cicatrice, nu era un sex simbol, dar nu acoperea toate acestea cu sulimanurile multicolore, strălucitoare şi slinoase ale prezentului.
Nu râdea nervos, mecanic, ca o apucată, nu se isteriza din te miri ce, nu simţea nevoia să plângă ca şi cum ar urina. Nu se uda toată în faţa vreunui fante care o vrăjea cu un glas de buhai şi cu texte de muzică uşoară. Încă mai trăia cu amintirea luptei duse pentru ea de doi supergrei ai ideologiei şi convingerilor, complet lipsiţi de simţul băşcăliei, Ion Iliescu şi Corneliu Coposu, luptă câştigată de ultimul după moarte, prin forţa gândului desprins de trup. România anului 1999 nu era mai bogată, nici mai deşteaptă, nici mai puternică şi nici mai frumoasă decât cea de astăzi – era mai serioasă. Nu era Românica.
Aceea era România cu ceva ştaif care l-a trimis după gratii pe Miron Cozma, anarhistul antistatal costumat în lider sindical bântuit de vise totalitare. Azi trăim în Românica euronată şi dezinhibată, care va şti să convieţuiască altfel cu d. Cozma. Care d. Cozma s-a schimbat şi el. Din Rahova a ieşit un actor popular hotărât să-şi convertească trecutul în capital de imagine. Printre primele declaraţii: „Am fost la puşcărie şi n-am văzut pe acolo nici un politician corupt!” Scurt, simplu, brutal, penetrant. Şi pe deasupra şi adevărat. Pasul doi: „România e cea mai coruptă ţară din Europa!”, care se traduce aşa: dacă l-aţi închis atâţia ani pe Cozma, inamicul public numărul 1, s-a luminat ţara? Uite că nu, dimpotrivă, România a corupt-o în fericire fără mine.
D. Cozma nu va face carieră de lider de opinie doar dacă nu vrea sau e băgat din nou la zdup. Într-o ţară în care până ieri d. Gigi Becali era al doilea om în stat în materie de credibilitate, în care personajul emblematic al stângii bucureştene a ajuns d. Marian Vanghelie, în care campionul vocii liberale e d. Ludovic Orban, iar d. C.V. Tudor e departe de a-şi fi încheiat reprezentaţia pe prima scenă a ţării, în fine, în ţara în care Elodia nici vie, nici moartă, bate orice politician, d. Miron Cozma poate oricând s-o concureze pe Elodia.
Toate personajele politice sus-menţionate n-au story şi nici faţă. Povestea vieţii lui Cozma e uşor eroizabilă, dramatizabilă, jurnalul său de puşcărie cu motto nietzschean – „Tot ce nu te distruge, te face mai puternic”, corespondenţa cu iubita brunetă se pot serializa senzaţional la OTV. Figura lui e matrixabilă, ceghevarică, dă bine stilizată pe tricouri şi în insigne.
La intersecţia dintre anticorupţie, naţionalism şi primitivism, unde Becali şi C.V. Tudor gâfâie, Miron Cozma poate aduce un suflu proaspăt. Şi dacă cineva se teme că ar putea urca pe firmamentul politicii un om care a pus în joc în chip iresponsabil şi criminal imaginea şi soarta României, să-şi aducă aminte că actualul preşedinte a ajuns ce este jucând-o şi el pe numita România la ruleta ucraineană când a interpretat cu sânge rece sceneta fraudării electronice a alegerilor şi a cerut arestări imediate.
Caragiale ne recomanda nouă, concetăţenilor săi, foşti şi viitori, să ne purtăm cu ţara cum ne-am purta cu o mamă vârstnică, nu să-i gâdilăm sensibilităţile josnice ca unei cocote bătrâne. În ultimii ani înţeleg şi simt tot mai exact de ce s-a dus Caragiale să moară departe de România
sâmbătă, decembrie 01, 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)