despre proceduri

Cezar scrie referitor la mesajul meu despre intilnirea
cu profii:
"Mama, dar ce procedurizati sunteti !
De fiecare data ma gandesc ca procedurile , pe langa
rolul lor esential, elimina grade de libertate pentru
cei care au legatura cu ele. Nu ai senzatia ca desi te
ajuta sa faci lucrurile intr-un anume fel( potrivit ),
procedurile iti trantesc pe nas si niste ochelari de
cal? Dom'le, ca sa treci raul o iei la stanga, nu tii
de mana pe nimeni si mergi asasiasa..."
eu raspund:
primul lucru pe care trebuie sa il dovedesti atunci
cind ai o descoperire mica-mare, e sa ii
convingi pe cei care lucreaza in acelasi domeniu cu
tine ca ceea ce spui e adevarat(ei sint singurii oameni din lume care
poate sa inteleaga ce si cum ai facut). "procedura" e -- tu
spui ce ai facut, ce rezultate ai -- pe baza a
ceea ce ai spus, ei judeca daca rezultatele dovedesc
treaba respectiva, daca ai facut suficient sa
dovedesti si care sunt punctele slabe ale studiului
tau. pe baza comentariilor lor, se ia decizia de
publicare (sau nu). astfel ceea ce tu spui, devine
public si are garantia ca e real sau cel putin bazat
pe "dovezi" -- e un proces bazat pe onestitate si se
fac multe prezumtii de corectitudine: ca tu prezinti
rezultatele onest, ca ei le judeca onest etc. -- sint
citiva care arbitreaza procesul asta.
intr-adevar exista riscul ca sa nu fii inteles de
nimeni la inceput si sa ai probleme in a fi
recunoscut/publicat, mai ales atunci cind ceea ce
sustii e destul de departe de ceea ce poti dovedi.
exista multe solutii la problema asta si poti publica
ideea ta, chiar daca nu o poti sustine. numai ca risti
ca nimeni sa nu te ia in serios daca publici idei
nesustinute de realitate. timpul hotaraste daca ai
dreptate, dar trebuie sa fii nebun daca mizezi numai
pe asta.
un proces asemanator e si cel in care se acorda
banii in lumea "reala", cezar. cei care vor bani (din
aceeasi breasla cu tine) spunen ce vor sa faca -- se
judeca prin comparatie intre "oferte" care e mai buna
de finantat dpdv al impactului asupra problemei care
vrea sa fie rezolvate. e rolul celui care cere bani
sa-si "vinda bne marfa".exista acelasi risc: atunci
cind vii cu ceva f nou, sa ai probleme.
depinde f mult de cum prezinti, de ce ai facut pina
atunci, de credibilitatea pe care o ai, judecata prin
prisma rezultatelor anterioare.dupa cum vezi, munca ta
e judecata de altii care au experienta si lucreaza in
acelasi domeniu. se numeste
"reviewed by peers".
daca nu reusesti sa fii convingator si sa intri in
acest mecanism, poti sa te lasi de meserie. tu la
rindul tau judeci pe altii. bineinteles ca se fac
si greseli, dar nu exista alt mecanism mai bun -- ma
indoiesc ca poate cineva gasi o "procedura" mai buna.
asta a creat sistemul performant din vest si exista de
sute de ani -- de cind exista stiinta moderna. cred ca
si galileo galiei coresponda si isi trimitea
rezultatele altor colegi sa le discute.
Despre comitetul meu: ar fi o mare aroganta sa cred ca
nu am nevoie de sfaturi. daca te crezi buricul
pamintului, geniul neinteles al unei lumi putrede, nu
discuti cu nimeni si faci ce te duce capul. daca vrei
insa sa incerci sa progresezi, sa vezi ce cred altii
care au experienta mult mai mare cu lucruri,cunosc
tehnici pe care tu nu le stii f bine, atunci intrebi,
te sfatuiesti, vorbesti.
Asa poti intelege de ce aici un tehnician poate sa
gaseasca un medicament impotriva cancerului si de ce
in romania un cercetator/profesor care a reusit sa
publice si sa se dovedeasca "valoros" pe sistemul din
vest, se plafoneaza imediat desi are materialele si
aparatura pe care o avea in labul occidental. trebuie
sa ai competitie, trebuie sa fie oameni cu care poti
colabora si de la care sa poti invata in 5 min ceea ce
poti afla, poate, citind zeci de articole/carti.
In Romania, exista o intreaga cultura a "procedurilor"
fara fond. noi ne facem ca procedem, ei se fac ca ne
apreciaza. si de aceea problema in romania nu e doar
una a lipsei de materiale, tehnici, aparate etc.,
exista o problema mult mai greu de rezolvat si care o
sa ia ceva timp: cum facem un mediu care sa stimuleze
intr-un mod onest creativatea, harnicia, dibacia
intelectuala, capacacitatea de a duce lucrurile la bunsfirsit. deocamdata stim f bine:
sa plagiam ("imprumutam doar"), sa ne credem victimele
tuturor conspiratiilor posibile, pretindem ca sintem
cei mai desptepti si creativi, dam vina pe
altcineva/altceva etc,etc.
asa sta treaba cu "procedura".